zgomotare definitie

credit rapid online ifn

ZGOMOTÁ, zgomotez, vb. I. Intranz. (Rar) A produce zgomote; a trosni. ♦ (Despre oameni) A face gălăgie, a vorbi tare. ♦ (Despre ape curgătoare) A șopoti, a susura. – Din zgomot. verbzgomota

gomotésc v. intr. (d. gomot). Olt. Vorbesc încet. Lit. (zgomotez). Fac zgomot. verbgomotesc

credit rapid online ifn

zgomotéz, V. gomotesc. verbzgomotez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluizgomotare

zgomotare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zgomotare zgomotarea
plural zgomotări zgomotările
genitiv-dativ singular zgomotări zgomotării
plural zgomotări zgomotărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z