| zghilțui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) zghilțui | zghilțuire | zghilțuit | zghilțuind | singular | plural | ||
| zghilțuind | zghilțuiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | zghilțui | (să) zghilțui | zghilțuiam | zghilțuii | zghilțuisem | |
| a II-a (tu) | zghilțui | (să) zghilțui | zghilțuiai | zghilțuiși | zghilțuiseși | ||
| a III-a (el, ea) | zghilțuie | (să) zghilțuiai | zghilțuia | zghilțui | zghilțuise | ||
| plural | I (noi) | zghilțuim | (să) zghilțuim | zghilțuiam | zghilțuirăm | zghilțuiserăm | |
| a II-a (voi) | zghilțuiți | (să) zghilțuiți | zghilțuiați | zghilțuirăți | zghilțuiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | zghilțuie | (să) zghilțuie | zghilțuiau | zghilțuiră | zghilțuiseră | ||