ZGHEÁB s. n. v. jgheab. substantiv neutru zgheab
jgheab (ea dift.) n., pl. urĭ (vsl. žliebŭ, žlebĭ, žlibĭ, sîrb. bg. žleb, de unde și ung. zsilip, zselép, szilib. V. jilip. Cp. cu zglobiŭ). Vest. Uluc (la streșină). Uluc, troacă (de adăpat vitele). Canal de dus apa la moară. Drum îngust între dealurĭ. Jghebătură. – Rar și zgheáb. V. pij. substantiv neutru jgheab
zgheab, V. jgheab. substantiv neutru zgheab
| zgheab substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zgheab | zgheabul |
| plural | zgheaburi | zgheaburile | |
| genitiv-dativ | singular | zgheab | zgheabului |
| plural | zgheaburi | zgheaburilor | |