zgârietúră (-ri-e-) s. f., g.-d. art. zgârietúrii; pl. zgârietúri substantiv feminin zgârietură
ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. ♦ (Rar) Arătură superficială, făcută numai la suprafață. – Din zgâria + suf. -(ă)tură. substantiv feminin zgârietură
zgîrietúră f., pl. ĭ. Rezultatu zgîrieriĭ: copiiĭ s´aŭ jucat cu pisicile și s´aŭ ales cu cîteva zgîrieturĭ. substantiv feminin zgîrietură
sgârietură f. rană ușoară din sgâriere și urma ce lasă. substantiv feminin sgârietură
ZGÂRIETÚRĂ, zgârieturi, s. f. Tăietură superficială sau urmă pe suprafața unui obiect făcută de un corp ascuțit și dur; rană ușoară, urmă lăsată pe piele de unghii, de gheare sau de un corp ascuțit. [Pr.: -ri-e-] – Zgâria + suf. -ătură. substantiv feminin zgârietură
| zgârietură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zgârietură | zgârietura |
| plural | zgârieturi | zgârieturile | |
| genitiv-dativ | singular | zgârieturi | zgârieturii |
| plural | zgârieturi | zgârieturilor | |