ZGÂMSÍ, zgâmsesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A vătăma, a aduce stricăciuni. verb tranzitiv zgâmsi
| zgâmsi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) zgâmsi | zgâmsire | zgâmsit | zgâmsind | singular | plural | ||
| zgâmsind | zgâmsiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | zgâmsesc | (să) zgâmsesc | zgâmseam | zgâmsii | zgâmsisem | |
| a II-a (tu) | zgâmsești | (să) zgâmsești | zgâmseai | zgâmsiși | zgâmsiseși | ||
| a III-a (el, ea) | zgâmsește | (să) zgâmseai | zgâmsea | zgâmsi | zgâmsise | ||
| plural | I (noi) | zgâmsim | (să) zgâmsim | zgâmseam | zgâmsirăm | zgâmsiserăm | |
| a II-a (voi) | zgâmsiți | (să) zgâmsiți | zgâmseați | zgâmsirăți | zgâmsiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | zgâmsesc | (să) zgâmsească | zgâmseau | zgâmsiră | zgâmsiseră | ||