zgâmbói1 (fam.) s. m., pl. zgâmbói, art. zgâmbóii substantiv masculin zgâmboi
zgâmboi s. m. invar. copil mic substantiv masculin zgâmboi
ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (Fam.) Copil (mic), puști, pici. – Et. nec. substantiv masculin zgâmboi
sgîmbói (-i), s. m. – 1. Copil, puști, mucos. – 2. Penis. – Var. zgîmboi. Origine îndoielnică, probabil expresivă, pornind de la *zgîmb „sucit” care ar putea reprezenta eventual gr. σϰαμβός, σϰιμβός „sucit”, cf. it. sghembo „sucit” (în contra REW 8027) și lat. stlembus, strambus. Der. din sl. gąba „ciupercă” (Byhan 311; Drăganu, Dacor., I, 307) nu este convingătoare. Semantic se explică prin referire la strîmbăturile copiilor rău crescuți. Aparțin aceleiași familii: năsgîmb, s. m. (copil poznaș; prostănac), cu pref. expresiv; năsărîmb, s. m. (prost, tont), pe care Miklosich, Slaw. Elem., 46 și Cihac, II, 215 îl leagă de sl. sramŭ „rușine”, nesramĭnŭ „nerușinat”; scălîmb, adj. (răsucit), a fost pus în legătură cu gr. σϰαληνός contaminat cu lat. strambus (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 306; Schuchardt, ZRPh., XXIX, 623; REW 7638; Pușcariu, Dacor., VIII, 113), cf. it. scalembro, dar nu poate fi cuvînt moștenit, dacă se are în vedere l intervocalic. Der. sgîmboia (var. sgrîmboia), vb. refl. (a se holba, a privi cu înverșunare), a cărui der. din sl. *sŭgąbovati, de la gąba „bot” (Byhan 311) nu pare probabilă; năsărîmbă (var. năsărîngă), s. f. (Trans., Olt., prostie, tîmpenie, stupiditate); scălîmba (var. scălîmboia), vb. refl. (a gesticula, a se strîmba, a se urîți); scălîmbă(ie)tură, s. f. (schimonositură). substantiv masculin sgîmboi
zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgâmbói, 3 zgâmboáie, 1 pl. zgâmboím, imperf. 3 sg. zgâmboiá; conj. prez. 3 să zgâmboáie verb zgâmboi
ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV. Refl. (Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [Prez. ind. și: zgâmboiesc] – Et. nec. verb zgâmboi
| zgâmboi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) zgâmboi | zgâmboire | zgâmboit | zgâmboind | singular | plural | ||
| zgâmboind | zgâmboiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | zgâmboiesc | (să) zgâmboi | zgâmboiam | zgâmboii | zgâmboisem | |
| a II-a (tu) | zgâmboi | (să) zgâmboiești | zgâmboiai | zgâmboiși | zgâmboiseși | ||
| a III-a (el, ea) | zgâmboiește | (să) zgâmboiai | zgâmboia | zgâmboi | zgâmboise | ||
| plural | I (noi) | zgâmboim | (să) zgâmboim | zgâmboiam | zgâmboirăm | zgâmboiserăm | |
| a II-a (voi) | zgâmboiți | (să) zgâmboiți | zgâmboiați | zgâmboirăți | zgâmboiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | zgâmboaie | (să) zgâmboiască | zgâmboiau | zgâmboiră | zgâmboiseră | ||
| zgâmboi | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zgâmboi | zgâmboiul |
| plural | zgâmboi | zgâmboii | |
| genitiv-dativ | singular | zgâmboi | zgâmboiului |
| plural | zgâmboi | zgâmboilor | |