zemúrcă (reg.) s. f., g.-d. art. zemúrcii; pl. zemúrci substantiv feminin zemurcă
zemúrcă f., pl. ĭ (d. zeamă). Cĭorbalîc, mîncare proastă cu prea multă zeamă în loc să fie maĭ scăzută. – În est zămurcă și -î́rcă. V. heltĭugă. substantiv feminin zemurcă
| zemurcă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zemurcă | zemurca |
| plural | zemurci | zemurcile | |
| genitiv-dativ | singular | zemurci | zemurcii |
| plural | zemurci | zemurcilor | |