zemúrcă f., pl. ĭ (d. zeamă). Cĭorbalîc, mîncare proastă cu prea multă zeamă în loc să fie maĭ scăzută. – În est zămurcă și -î́rcă. V. heltĭugă. substantiv feminin zemurcă
| zemârcă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zemârcă | zemârca |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | zemârci | zemârcii |
| plural | — | — | |