ZELATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Zelos. [< fr. zélateur]. substantiv masculin și feminin zelator
*zelatór, -oáre s. (lat. zelator). Care lucrează cu zel: zelatoriĭ credințeĭ. Membru al uneĭ secte jidăneștĭ din Ĭerusalim supt [!] împăratu Titu. substantiv masculin și feminin zelator
zelator m. cel ce lucrează cu zel pentru o cauză. substantiv masculin și feminin zelator
ZELATÓR, -OÁRE, zelatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană zeloasă. – Din fr. zélateur. substantiv masculin și feminin zelator
| zelator substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | zelator | zelatorul | zelatoare | zelatoarea |
| plural | zelatori | zelatorii | zelatoare | zelatoarele | |
| genitiv-dativ | singular | zelator | zelatorului | zelatoare | zelatoarei |
| plural | zelatori | zelatorilor | zelatoare | zelatoarelor | |