zeflemisíre (ze-fle-) s. f., g.-d. art. zeflemisírii; pl. zeflemisíri substantiv feminin zeflemisire
ZEFLEMISÍRE s. f. Acțiunea de a zeflemisi; ironizare. substantiv feminin zeflemisire
ZEFLEMISÍRE, zeflemisiri, s. f. Acțiunea de a zeflemisi și rezultatul ei; ironizare. – V. zeflemisi. substantiv feminin zeflemisire
zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă verb tranzitiv zeflemisi
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva). – Din zeflemea. verb tranzitiv zeflemisi
zeflemisì v. a lua în zeflemea, a lua peste picior. [Formațiune analogică]. verb tranzitiv zeflemisì
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi. verb tranzitiv zeflemisi
zeflemisésc v. tr. (d. zeflemea). Sud. Ironizez, ĭaŭ în rîs. verb tranzitiv zeflemisesc
| zeflemisire substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zeflemisire | zeflemisirea |
| plural | zeflemisiri | zeflemisirile | |
| genitiv-dativ | singular | zeflemisiri | zeflemisirii |
| plural | zeflemisiri | zeflemisirilor | |