zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă verb tranzitiv zeflemisi
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva). – Din zeflemea. verb tranzitiv zeflemisi
zeflemisì v. a lua în zeflemea, a lua peste picior. [Formațiune analogică]. verb tranzitiv zeflemisì
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi. verb tranzitiv zeflemisi
zeflemisésc v. tr. (d. zeflemea). Sud. Ironizez, ĭaŭ în rîs. verb tranzitiv zeflemisesc
| zeflemisi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) zeflemisi | zeflemisire | zeflemisit | zeflemisind | singular | plural | ||
| zeflemisind | zeflemisiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | zeflemisesc | (să) zeflemisesc | zeflemiseam | zeflemisii | zeflemisisem | |
| a II-a (tu) | zeflemisești | (să) zeflemisești | zeflemiseai | zeflemisiși | zeflemisiseși | ||
| a III-a (el, ea) | zeflemisește | (să) zeflemiseai | zeflemisea | zeflemisi | zeflemisise | ||
| plural | I (noi) | zeflemisim | (să) zeflemisim | zeflemiseam | zeflemisirăm | zeflemisiserăm | |
| a II-a (voi) | zeflemisiți | (să) zeflemisiți | zeflemiseați | zeflemisirăți | zeflemisiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | zeflemisesc | (să) zeflemisească | zeflemiseau | zeflemisiră | zeflemisiseră | ||