zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 zeflemisésc, imperf. 3 sg. zeflemiseá; conj. prez. 3 să zefleimiseáscă verb tranzitivzeflemisi
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva). – Din zeflemea. verb tranzitivzeflemisi
ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV. Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. – Zeflemea + suf. -isi. verb tranzitivzeflemisi
zeflemisésc v. tr. (d. zeflemea). Sud. Ironizez, ĭaŭ în rîs. verb tranzitivzeflemisesc
zeflemisi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)zeflemisi | zeflemisire | zeflemisit | zeflemisind | singular | plural | ||
zeflemisind | zeflemisiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | zeflemisesc | (să)zeflemisesc | zeflemiseam | zeflemisii | zeflemisisem | |
a II-a (tu) | zeflemisești | (să)zeflemisești | zeflemiseai | zeflemisiși | zeflemisiseși | ||
a III-a (el, ea) | zeflemisește | (să)zeflemiseai | zeflemisea | zeflemisi | zeflemisise | ||
plural | I (noi) | zeflemisim | (să)zeflemisim | zeflemiseam | zeflemisirăm | zeflemisiserăm | |
a II-a (voi) | zeflemisiți | (să)zeflemisiți | zeflemiseați | zeflemisirăți | zeflemisiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | zeflemisesc | (să)zeflemisească | zeflemiseau | zeflemisiră | zeflemisiseră |