zefir definitie
ZEFÍR s.m. Vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) vânt cald, plăcut; adiere. [Cf. fr. zéphyr, lat. zephyrus, gr. zephyros]. substantiv masculinzefir
zefír (-ri), s. m. – Boare, briză. – Mr. zefir. Fr. zéphyre, și înainte (sec. XIX), din ngr. ζέφυρος. substantiv masculinzefir
zefír1 (vânt) s. m., pl. zefíri substantiv masculinzefir
zefír2 (țesătură) s. n., (sorturi) pl. zefíruri substantiv masculinzefir
ZEFÍR1 s. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. ext. adiere. – Fr. zéphyr (lat. lit. zephyrus). substantiv masculinzefir
zefir m. 1. vânt de apus; 2. orice vânt dulce și plăcut: zefirii ce adie cânturi dulci ca un fior; EM. substantiv masculinzefir
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus. substantiv masculinzefir
ZEFÍR s.n. Țesătură ușoară de bumbac, întrebuințată la confecționarea cămășilor, a bluzelor etc. [Pl. -ruri, -re. / < fr. zéphyre, cf. lat. zephyrus, gr. zephyros]. substantiv neutruzefir
ZEFÍR s. n. 1. vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) adiere. 2. țesătură ușoară de bumbac, pentru cămăși, bluze etc. (< fr. zephyr, lat. zephyrus) substantiv neutruzefir
ZEFÍR2, zefiruri, s. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Fr. zéphir, zéphyre. substantiv neutruzefir
zefir n. un fel de ațică. substantiv neutruzefir
ZEFÍR, (1) zefiri, s. m., (2) zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt slab, călduț, care suflă primăvara dinspre apus; p. gener. vânt cald, plăcut; adiere. 2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din fr. zéphyr, lat. zephyrus. substantiv neutruzefir
*zéfir n., pl. inuz. e, ca crivețe, ĭar ca nume de zeŭ e m. (lat. zéphyrus, d. vgr. zéphyros). 1. La ceĭ vechĭ, vînt lin din apus. 2. Azĭ. Boare, abureală, adiere, vînt lin și plăcut. 3. (după fr. zéphyr, greșit acc. zefír). Un fel de pînză de bumbac colorată din care se fac maĭ ales cămășĭ bărbăteștĭ de zi. substantiv neutruzefir
Zefir = Zephyrus. temporarzefir
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluizefir
| zefir substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zefir | zefirul |
| plural | zefiruri | zefirele | |
| genitiv-dativ | singular | zefir | zefirului |
| plural | zefire | zefirurilor | |
| zefir substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zefir | zefirul |
| plural | zefiruri | zefirele | |
| genitiv-dativ | singular | zefir | zefirului |
| plural | zefire | zefirurilor | |