zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă verb tranzitiv zeberi
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sechestra, a confisca. verb tranzitiv zeberi
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. - Et. nec. verb tranzitiv zeberi
| zeberit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | zeberit | zeberitul | zeberită | zeberita |
| plural | zeberiți | zeberiții | zeberite | zeberitele | |
| genitiv-dativ | singular | zeberit | zeberitului | zeberite | zeberitei |
| plural | zeberiți | zeberiților | zeberite | zeberitelor | |