zeberí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeberésc, imperf. 3 sg. zebereá; conj. prez. 3 să zebereáscă verb tranzitiv zeberi
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A sechestra, a confisca. verb tranzitiv zeberi
ZEBERÍ, zeberesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A sechestra, a lua cu forța; a confisca. - Et. nec. verb tranzitiv zeberi
| zeberi verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) zeberi | zeberire | zeberit | zeberind | singular | plural | ||
| zeberind | zeberiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | zeberesc | (să) zeberesc | zebeream | zeberii | zeberisem | |
| a II-a (tu) | zeberești | (să) zeberești | zebereai | zeberiși | zeberiseși | ||
| a III-a (el, ea) | zeberește | (să) zebereai | zeberea | zeberi | zeberise | ||
| plural | I (noi) | zeberim | (să) zeberim | zebeream | zeberirăm | zeberiserăm | |
| a II-a (voi) | zeberiți | (să) zeberiți | zebereați | zeberirăți | zeberiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | zeberesc | (să) zeberească | zebereau | zeberiră | zeberiseră | ||