1) za f., pl. zale (mlat. zaba, platoșă, de unde s´a făcut *zavă, *zaŭă, za; mgr. záva, alb. zavă). Pl. Verigĭ orĭ solzĭ de fer din care se compuneaŭ vechile platoșe: platoșă de zale. Verigĭ la harnașament orĭ la cingătoare. – La Al. o zale (f. fără pl.). Vechĭ scris și zea, pl. zele, și gen. zeliĭ d. un sing. zeală. substantiv feminin za
ZEA s. f. v. za. substantiv feminin zea
ZEA s. f. v. za2. substantiv feminin zea
| zea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zea | zeaua |
| plural | zele | zelele | |
| genitiv-dativ | singular | zele | zelei |
| plural | zele | zelelor | |