1) za f., pl. zale (mlat. zaba, platoșă, de unde s´a făcut *zavă, *zaŭă, za; mgr. záva, alb. zavă). Pl. Verigĭ orĭ solzĭ de fer din care se compuneaŭ vechile platoșe: platoșă de zale. Verigĭ la harnașament orĭ la cingătoare. – La Al. o zale (f. fără pl.). Vechĭ scris și zea, pl. zele, și gen. zeliĭ d. un sing. zeală. substantiv femininza
ZEA s. f. v. za2. substantiv femininzea
zea substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zea | zeaua |
plural | zele | zelele | |
genitiv-dativ | singular | zele | zelei |
plural | zele | zelelor |