zdupăire definitie

dúpăĭ și dúpuĭ, a -í v. intr. (d. dup 3 și rudă și cu sîrb. dúpiti, nsl. dúpati, ceh. dupati, a dupui ș.a. [Bern. 1, 238]. V. dupăcesc, zdup). Fam. Calc greŭ, fac dup-dup cînd fug (cu picĭoarele goale pin casă orĭ cu ghetele pe pămînt). – Și zd-: sărĭ zdupăind (VR. 1924, 2, 188). V. duduĭ. verb dupăĭ

zdupăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zdúpăi, 3 zdúpăie, imperf. 3 sg. zdupăiá; conj. prez. 3 să zdúpăie verb zdupăi

ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Din zdup. verb zdupăi

ZDUPĂÍ, zdúpăi, vb. IV. Intranz. (Pop.) A călca greu, cu zgomot; a tropăi. – Zdup + suf. -ăi. verb zdupăi