ZDRÂNGĂNÉL s. m. v. zdrăngănel. substantiv masculinzdrângănel
zdrăngănél (pop.) s. m., pl. zdrăngănéi, art. zdrăngănéii substantiv masculinzdrăngănel
ZDRĂNGĂNÉL, zdrăngănei, s. m. Clopoțel mic și rotund; zurgălău. [Var.: zdrângănél s. m.] – Din zdrăngăni + [clopoț]el. substantiv masculinzdrăngănel
sdrăngănei m. pl. clopoței: cu sdrăngănei la opinci COȘBUC. substantiv masculinsdrăngănei
ZDRĂNGĂNÉL, zdrăngănei, s. m. (Pop.) Clopoțel mic și rotund; zurgălău. [Var.: zdrângănél s. m.] – Contaminare între zdrăngăni și clopoțel. substantiv masculinzdrăngănel
zdrângănel | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zdrângănel | zdrângănelul |
plural | zdrângănei | zdrângăneii | |
genitiv-dativ | singular | zdrângănel | zdrângănelului |
plural | zdrângănei | zdrângăneilor |