zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre adjectivzdruncinător
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină. – Din zdruncina + suf. -(ă)tor. adjectivzdruncinător
sdruncinător a. care sdruncină. adjectivsdruncinător
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. -ător. adjectivzdruncinător
zdruncinător | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | zdruncinător | zdruncinătorul | zdruncinătoare | zdruncinătoarea |
plural | zdruncinători | zdruncinătorii | zdruncinătoare | zdruncinătoarele | |
genitiv-dativ | singular | zdruncinător | zdruncinătorului | zdruncinătoare | zdruncinătoarei |
plural | zdruncinători | zdruncinătorilor | zdruncinătoare | zdruncinătoarelor |