zdruncinătór adj. m., pl. zdruncinătóri; f. sg. și pl. zdruncinătoáre adjectiv zdruncinător
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină. – Din zdruncina + suf. -(ă)tor. adjectiv zdruncinător
sdruncinător a. care sdruncină. adjectiv sdruncinător
ZDRUNCINĂTÓR, -OÁRE, zdruncinători, -oare, adj. Care zdruncină, care hurducă. – Zdruncina + suf. -ător. adjectiv zdruncinător
| zdruncinător | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | zdruncinător | zdruncinătorul | zdruncinătoare | zdruncinătoarea |
| plural | zdruncinători | zdruncinătorii | zdruncinătoare | zdruncinătoarele | |
| genitiv-dativ | singular | zdruncinător | zdruncinătorului | zdruncinătoare | zdruncinătoarei |
| plural | zdruncinători | zdruncinătorilor | zdruncinătoare | zdruncinătoarelor | |