zdroncănire definitie

zdroncăní (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zdróncăne, imperf. 3 sg. zdroncăneá; conj. prez. 3 să zdróncăne substantiv feminin zdroncăni

ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Zdronc + suf. -ăni. substantiv feminin zdroncăni

ZDRONCĂNÍ, zdroncănesc, vb. IV. Intranz. (Despre vehicule) A face un zgomot caracteristic (din cauza zdruncinăturilor). – Din zdronc. substantiv feminin zdroncăni

zdrăngănésc și -cănésc v. intr. (imit. d. zdrang ! drang ! zdrîng ! drîng ! și rudă cu bg. drŭnkam, zdrăngănesc, drŭnkalka, drŭnkalo, zurgalăŭ, drangolnĭk, vioară; sîrb. ceh. drankati, a zdrăngăni. V. drîmbă 1, trăncănesc). Sun, răsun, vorbind de o sabie purtată în teacă, de o chitară ș. a. Cînt prost orĭ prea mult din chitară, din pian: nu maĭ zdrăngăni ! V. tr. Soldațiĭ îșĭ zdrăngăneaŭ săbiile. – Și drăng-, zdrîng-, drîng-. În Trans. și strănc-, în Serbia zdronc-. substantiv feminin zdrăngănesc

zdroncănésc, V. zdrăngănesc. substantiv feminin zdroncănesc