zdroábă (reg.) s. f., g.-d. art. zdroábei; pl. zdroábe substantiv feminin zdroabă
ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (Reg.) Oboseală; agitație, zbucium. – Postverbal al lui zdrobi. substantiv feminin zdroabă
zdroábă f., pl. e (d. zdrobesc). Trans. Zdruncin, zbucĭum: după atîta zdroabă, nicĭ un folos ! substantiv feminin zdroabă
ZDROÁBĂ, zdroabe, s. f. (Reg.) Oboseală; trudă; agitație, zbucium. – Din zdrobi (derivat regresiv). substantiv feminin zdroabă
| zdroabă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zdroabă | zdroaba |
| plural | zdroabe | zdroabele | |
| genitiv-dativ | singular | zdroabe | zdroabei |
| plural | zdroabe | zdroabelor | |