ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v. zdrențăros. adjectiv zdrențuros
zdrențărós și -ț(ur)ós, -oásă adj. (d. zdreanță). Îmbrăcat în zdrențe: un calic zdrențăros. Adv. zdrențăros îmbrăcată (vest). – Și trenț-, (s)tremț- (nord), strenț-, zdremț-. La Cant. și strămțos. V. jărchinos. adjectiv zdrențăros
ZDRENȚURÓS, -OÁSĂ adj. v zdrențăros. adjectiv zdrențuros
| zdrențuros | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | zdrențuros | zdrențurosul | zdrențuroasă | zdrențuroasa |
| plural | zdrențuroși | zdrențuroșii | zdrențuroase | zdrențuroasele | |
| genitiv-dativ | singular | zdrențuros | zdrențurosului | zdrențuroase | zdrențuroasei |
| plural | zdrențuroși | zdrențuroșilor | zdrențuroase | zdrențuroaselor | |