zdrențuit definitie

ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) Îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui. adjectivzdrențuit

ZDRENȚUÍT, -Ă, zdrențuiți, -te, adj. 1. (Despre îmbrăcăminte) Prefăcut în zdrențe; rupt, sfâșiat. 2. (Despre oameni) îmbrăcat în zdrențe; zdrențăros. – V. zdrențui. adjectivzdrențuit

zdrențuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrențuiésc, imperf. 3 sg. zdrențuiá; conj. prez. 3 să zdrențuiáscă verb tranzitivzdrențui

ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. [Var.: trențuí vb. IV] – Din zdreanță. verb tranzitivzdrențui

ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, vb. IV. Refl. (Despre obiecte de pânză, stofă etc.) A se rupe, a se sfâșia; a se preface în zdrențe. ◊ Tranz. I-a zdrențuit haina. [Var.: trențuí vb. IV] – Zdreanță + suf. -ui. verb tranzitivzdrențui

zdrențuĭésc v. tr. (d. zdreanță). Prefac în zdrențe. – Și trenț- (vest), (s)tremț-, (nord), strenț-, zdremț-. verb tranzitivzdrențuĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluizdrențuit

zdrențuit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zdrențuit zdrențuitul zdrențui zdrențuita
plural zdrențuiți zdrențuiții zdrențuite zdrențuitele
genitiv-dativ singular zdrențuit zdrențuitului zdrențuite zdrențuitei
plural zdrențuiți zdrențuiților zdrențuite zdrențuitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z