ZDREÁLĂ, zdrele, s. f. (Reg.) Fărâmă, bucățică. – Postverbal al lui zdreli. substantiv feminin zdreală
1) zdreálă f., pl. ele (d. zdrelesc). Bucov. Zdrelitură. L-a făcut zdrele, l-a făcut ferfeniță. substantiv feminin zdreală
2) zdreálă, V. dreală. substantiv feminin zdreală
| zdreală | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zdreală | zdreala |
| plural | zdrele | zdrelele | |
| genitiv-dativ | singular | zdrele | zdrelei |
| plural | zdrele | zdrelelor | |