zbânț (reg.) s. n., pl. zb'ânțuri substantiv neutruzbânț
ZBÂNȚ, zbânțuri, s. n. (Reg.) Joacă, zbenguire, hârjoană. – Din zbânțui (derivat regresiv). substantiv neutruzbânț
zbanț (înv., reg.) s. n., pl. zbánțuri substantiv neutruzbanț
ZBANȚ2, zbanțuri, s. n. (Reg.) Ventuză (2). – Ucr. zban, zbanja. substantiv neutruzbanț
ZBANȚ1, zbanțuri, s. n. (Reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete. substantiv neutruzbanț
zbanț n., pl. urĭ (din zbalț). Brățare [!] lată de metal pusă ca să lege o pĭesă stricată (obada la roată ș. a.). Bucată de lemn orĭ de fer [!] cu care se drege o spetează frîntă (la zmeu), un picĭor frînt ș. a.(fr. éclisse). Petic la gheată. Veriga de la jugu joagăruluĭ (Vc.). Zbancă, zbranț, ventuză. substantiv neutruzbanț
sbanț n. Mold. 1. bantă de fier la leucă: caleașca are nevoie de câteva sbanțuri AL.; 2. petec ce cismarul pune la ghete; 3. veriga de fier dela jugul joagărului (se aude în Vâlcea): sbanțurile joagărului; a pune sbanțul, a face să tacă, a păcăli pe cineva. [V. bantă (cu s protetic)]. substantiv neutrusbanț
ZBANȚ1, zbanțuri, s. n. (înv. și reg.) 1. Verigă, legătură de fier cu care se strâng laolaltă unele piese de la trăsură, de la car etc. 2. Petic la ghete. – Et. nec. substantiv neutruzbanț
ZBANȚ2, zbanțuri, s. n. (înv. și reg.) Ventuză (2). – Cf. ucr. zban, zbanja. substantiv neutruzbanț
zbânț | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zbânț | zbânțul |
plural | zbânțuri | zbânțurile | |
genitiv-dativ | singular | zbânț | zbânțului |
plural | zbânțuri | zbânțurilor |