www.ReduPedia.ro
Definitie zburlire - ce inseamna zburlire - Dex Online

zburlire definitie

zbârlíre / zburlíre s. f., g.-d. art. zbârlírii / zburlírii; pl. zbârlíri / zburlíri substantiv feminin zbârlire

zburlíre v. zbârlíre substantiv feminin zburlire

ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire. substantiv feminin zburlire

zbârlí / zburlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbârlésc / zburlésc, imperf. 3 sg. zbârleá / zburleá; conj. prez. 3 să zbârleáscă / să zburleáscă verb tranzitiv zbârli

zburlí v. zbârlí verb tranzitiv zburli

ZBURLÍ vb. IV. v. zbârli. verb tranzitiv zburli

sburlì v. Mold. V. sbârli. verb tranzitiv sburlì

ZBURLÍ vb. IV. v. zbârli. verb tranzitiv zburli

sbârlì v. 1. a (se) ridica părul în sus (de spaimă sau de mânie): leul sbârli coama, îi se sbârli părul; 2. fig. a se indigna, a se speria: ce te sbârlești așa ? [Și sburli, formă intensivă dintr’un primitiv burlì: locuțiunea imitativă țurloiu-burloiu răspunde, ca sens și formă, francezului hurluberlu]. verb tranzitiv sbârlì

zbîrlésc și (nord și) zburlesc v. tr. (îld. *bir-, bur-, rus. *burlitĭ, a face tărăboĭ, burlivyĭ, furtunos, zbîrlit; cr. brljati, a răscoli, a scotoci. V. zborăsc și bură). Ridic păru saŭ penele de mînie (saŭ de frică): leu îșĭ zbîrlește coama. Rîdic [!] firicelele de pe fața unuĭ postav împingîndu-le în răspăr. V. refl. Îmĭ rîdic păru saŭ penele de furie (saŭ de frică): cîniĭ [!] și cocoșiĭ se zbîrlesc cînd se bat. Rîdic împingînd în răspăr firicelele de ăe fața postavuluĭ. Fig. Fam. Mă mîniĭ, mă înfuriĭ: nu te zbîrli degeaba ! – Și spîrlesc (Trans. Ban.). V. zborșesc, burzuluĭesc și urăsc. verb tranzitiv zbîrlesc

zburlésc, V. zbîrlesc. verb tranzitiv zburlesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului zburlire

zburlire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zburlire zburlirea
plural zburliri zburlirile
genitiv-dativ singular zburliri zburlirii
plural zburliri zburlirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z