www.ReduPedia.ro
Definitie zburda - ce inseamna zburda - Dex Online
Alege sensul dorit: zburda - substantiv feminin zburda - verb

zburda definitie

zbúrdă (reg.) s. f., g.-d. art. zbúrdei substantiv feminin zburdă

ZBÚRDĂ s. f. Zburdare, joacă. – Postverbal al lui zburda. substantiv feminin zburdă

ZBÚRDĂ s. f. (Reg.) Zburdare; joacă voioasă; zbenguială, neastâmpăr. – Din zburda (derivat regresiv). substantiv feminin zburdă

2) zburd, a v. intr. (poate vgerm. = ngerm. bürde, sarcină, adică „arunc sarcina”. Cp. și cu lat. burdus, catîr. V. îmburd). Sar jucîndu-mă, vorbind de vite. Fig. Mă joc alergînd, mă zbenguĭesc: copiiĭ zburdă. Petrec fără nicĭ o grijă, mă amuzez [!]: a zburda de bine. V. intr. A-țĭ zburda a, a avea poftă de, a-țĭ arde de ceva. – Și -dez (Cost. I, 310, și Dos.). V. exult. verb zburd

sburdá (-d, -át), vb. – A se zbengui, a se juca. – Var. zburda. Origine necunoscută, probabil expresivă, ca în sbănțui, sbengui, sbrehui etc. Explicațiile incercate pînă acum nu sînt convingătoare: din sl., cf. pol., ceh. burda „pachet, bagaj” (Cihac, II, 328); din lat. exvǒlĭtāre (Geheeb, Jb., IV, 32); din lat. abhorrĭdus (Skok, ZRPh., XLIII, 191; cf. REW 23); de la bord (Giuglea, Dacor., III, 592); din germ. Bürde „încărcătură” (Scriban). Apare din sec. XVII. Der. sburd, s. n. (jucat, zbenguit), rar; sburdăciune, s. f. (nebunie, ștrengărie; desmăț); sburdalnic, adj. (jucăuș, vesel); sburdălnicie, s. f. (jucat, ștrengărie); sburdatic (var. sburdatec), adj. (ștrengar, jucăuș); îmburda, vb. (Trans., a răsturna, a întoarce), pe care Pușcariu, Dacor., III, 838 și DAR îl derivă de la un lat. *imburdāre, din burdus „catîr”. verb sburda

zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă verb zburda

ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta neserios. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri, de ștrengării. verb zburda

sburdà v. 1. a face mișcări repezi: caii sburdă prin ceairuri AL.; 2. a fi neastâmpărat: copii sburdă împrejurul său; 3. a se da petrecerilor: la bătrânețe îi mai sburdă AL. [Dintr’un primitiv burd (cf. sburdatic), de origină necunoscută]. ║ a. fig. efemer: dincolo de sburd’ această lume OD. verb sburdà

ZBURDÁ, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec. verb zburda

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului zburda

zburda   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zburda zburdare zburdat zburdând singular plural
zburdând zburdați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zburd (să) zburd zburdam zburdai zburdasem
a II-a (tu) zburzi (să) zburzi zburdai zburdași zburdaseși
a III-a (el, ea) zburdă (să) zburdai zburda zburdă zburdase
plural I (noi) zburdăm (să) zburdăm zburdam zburdarăm zburdaserăm
a II-a (voi) zburdați (să) zburdați zburdați zburdarăți zburdaserăți
a III-a (ei, ele) zburdă (să) zburde zburdau zburda zburdaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z