reduceri si promotii 2018
Definitie zburături - ce inseamna zburături - Dex Online

zburături definitie

zburătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zburătúrii; pl. zburătúri substantiv feminin zburătură

ZBURĂTÚRĂ, zburături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe, ca la o zburătură de praștie. – Din zbura + suf. -(ă)tură. substantiv feminin zburătură

sburătură f. bucată de lemn, de piatră, de plumb: îl pocni cu o sburătură. substantiv feminin sburătură

ZBURĂTÚRĂ, zburături, s. f. (Pop.) 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie.Zbura + suf. -ătură. substantiv feminin zburătură

zburătúră f., pl. ĭ (d. a zbura, a sări în aer, a se face țandărĭ). Bucată, frîntură (de lemn): aruncă c´o zburătură în cĭorĭ. Sfărîmătură de metal (de schijă): o pușcă încărcată cu zburăturĭ (V. mitraliĭ). Pl. Caĭele de boĭ (nord). substantiv feminin zburătură

zburăturí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburăturésc, imperf. 3 sg. zburătureá conj. prez. 3 să zburătureáscă verb tranzitiv zburături

ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. (Rar) 1. Intranz. A străbate aerul, a zbura. 2. Tranz. și intranz. A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zbura. verb tranzitiv zburături

ZBURĂTURÍ, zburăturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A străbate aerul; a zbura. 2. Tranz. și intranz. (Pop.) A zburătăci (1). [Var.: zburătorí vb. IV] – Din zburătură. verb tranzitiv zburături

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului zburături

zburături   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zburături zburăturire zburăturit zburăturind singular plural
zburăturind zburăturiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zburăturesc (să) zburăturesc zburătuream zburăturii zburăturisem
a II-a (tu) zburăturești (să) zburăturești zburătureai zburăturiși zburăturiseși
a III-a (el, ea) zburăturește (să) zburătureai zburăturea zburături zburăturise
plural I (noi) zburăturim (să) zburăturim zburătuream zburăturirăm zburăturiserăm
a II-a (voi) zburăturiți (să) zburăturiți zburătureați zburăturirăți zburăturiserăți
a III-a (ei, ele) zburăturesc (să) zburăturească zburătureau zburături zburăturiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z