reduceri si promotii 2018
Definitie zburătuire - ce inseamna zburătuire - Dex Online

zburătuire definitie

zburătuíre (pop.) s. f., g.-d. art. zburătuírii; pl. zburătuíri substantiv feminin zburătuire

ZBURĂTUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei. substantiv feminin zburătuire

ZBURĂTUÍRE, zburătuiri, s. f. (Pop.) Acțiunea de a zburătui și rezultatul ei. [Var.: zburătăíre s. f.] – V. zburătui. substantiv feminin zburătuire

zburătui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătuiésc, imperf. 3 sg. zburătuiá conj. prez. 3 să zburătuiáscă verb tranzitiv zburătui

ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. verb tranzitiv zburătui

sburătuì v. 1. a alunga (cu pietre, cu lemne): câți trec, îi sburătuesc POP.; 2. a se alunga în sbor: graurii se sburătuiau prin stuh. [Tras din sburat, de unde și sburătăci]. verb tranzitiv sburătuì

ZBURĂTUÍ, zburătuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zburătăci (1). 2. A reteza dintr-o lovitură, făcând să cadă, să se prăbușească. – Din zbura. verb tranzitiv zburătui

zburătăcésc și -ucésc v. tr. (d. zburătură). Lovesc cu zburăturĭ (c´un băț, c´o peatră): copiiĭ zburătăceaŭ nucu ca să cadă nucile. Ĭaŭ la goană (alung) bombardînd: ne răpezeam [!] pe urma omuluĭ și-l zburătăceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. Mă joc zburînd, ĭes zburînd: găinile se zburătăciră din poĭată. – Și -tăĭesc, -tuĭesc. La Chendi (Foĭletoane, 101) zburătoresc. verb tranzitiv zburătăcesc

zburătuĭésc, V. zburătăcesc. verb tranzitiv zburătuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului zburătuire

zburătuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zburătuire zburătuirea
plural zburătuiri zburătuirile
genitiv-dativ singular zburătuiri zburătuirii
plural zburătuiri zburătuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z