reduceri si promotii 2018
Definitie zburătăci - ce inseamna zburătăci - Dex Online

zburătăci definitie

zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă verb tranzitiv zburătăci

ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.). Ca pomul lângă drum: Câți trec îl zburătăcesc (SEVASTOS). 2. Intranz. și refl. (Despre păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie, a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. ♦ Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. verb tranzitiv zburătăci

sburătăcì v. Mold. a ajuta, a sălta pe cineva (ca să reușească): trebue să căutăm a-l sburătăci CR. [V. sburătuì]. verb tranzitiv sburătăcì

ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura. verb tranzitiv zburătăci

zburătăcésc și -ucésc v. tr. (d. zburătură). Lovesc cu zburăturĭ (c´un băț, c´o peatră): copiiĭ zburătăceaŭ nucu ca să cadă nucile. Ĭaŭ la goană (alung) bombardînd: ne răpezeam [!] pe urma omuluĭ și-l zburătăceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. Mă joc zburînd, ĭes zburînd: găinile se zburătăciră din poĭată. – Și -tăĭesc, -tuĭesc. La Chendi (Foĭletoane, 101) zburătoresc. verb tranzitiv zburătăcesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului zburătăci

zburătăci   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zburătăci zburătăcire zburătăcit zburătăcind singular plural
zburătăcind zburătăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zburătăcesc (să) zburătăcesc zburătăceam zburătăcii zburătăcisem
a II-a (tu) zburătăcești (să) zburătăcești zburătăceai zburătăciși zburătăciseși
a III-a (el, ea) zburătăcește (să) zburătăceai zburătăcea zburătăci zburătăcise
plural I (noi) zburătăcim (să) zburătăcim zburătăceam zburătăcirăm zburătăciserăm
a II-a (voi) zburătăciți (să) zburătăciți zburătăceați zburătăcirăți zburătăciserăți
a III-a (ei, ele) zburătăcesc (să) zburătăcească zburătăceau zburătăci zburătăciseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z