www.ReduPedia.ro
Definitie zbuciumat - ce inseamna zbuciumat - Dex Online

zbuciumat definitie

ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – V. zbuciuma. adjectiv zbuciumat

ZBUCIUMÁT, -Ă, zbuciumați, -te, adj. 1. Frământat, tulburat; neliniștit, îngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. – V. zbuciuma. adjectiv zbuciumat

2) zbúcĭum (mă), a v. refl. (d. a bucĭuma cu prefixu z- [din lat. ex, ca și în zbor, scad], adică „a bucĭuma foarte tare, a da alarma”. Cp. cu scornesc). Mă agit, mă zbat, mă chinuĭesc, mă bălăbănesc: m´am zbucĭumat mult pîn´am reușit. V. trîmbițez. verb tranzitiv zbucĭum

zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă verb tranzitiv zbuciuma

ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I. 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Din buciuma. verb tranzitiv zbuciuma

sbuciumà v. 1. a se sbate; 2. a (se) mișca cu violență; 3. a munci cu necaz. [Primitiv termen militar (cu sensul generalizat): a cânta tare din bucium, a face sgomot, a se agita]. verb tranzitiv sbuciumà

ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. verb tranzitiv zbuciuma

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului zbuciumat

zbuciumat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zbuciumat zbuciumatul zbuciuma zbuciumata
plural zbuciumați zbuciumații zbuciumate zbuciumatele
genitiv-dativ singular zbuciumat zbuciumatului zbuciumate zbuciumatei
plural zbuciumați zbuciumaților zbuciumate zbuciumatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z