www.ReduPedia.ro
Definitie zbuciumare - ce inseamna zbuciumare - Dex Online

zbuciumare definitie

zbuciumáre s. f., g.-d. art. zbuciumắrii; pl. zbuciumắri substantiv feminin zbuciumare

ZBUCIUMÁRE, zbuciumări, s. f. Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitație, alergătură; zvârcolire. substantiv feminin zbuciumare

ZBUCIUMÁRE, zbuciumări, s. f. Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitație, alergătură; zvârcolire, zbatere. – V. zbuciuma. substantiv feminin zbuciumare

2) zbúcĭum (mă), a v. refl. (d. a bucĭuma cu prefixu z- [din lat. ex, ca și în zbor, scad], adică „a bucĭuma foarte tare, a da alarma”. Cp. cu scornesc). Mă agit, mă zbat, mă chinuĭesc, mă bălăbănesc: m´am zbucĭumat mult pîn´am reușit. V. trîmbițez. verb tranzitiv zbucĭum

zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă verb tranzitiv zbuciuma

ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I. 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Din buciuma. verb tranzitiv zbuciuma

sbuciumà v. 1. a se sbate; 2. a (se) mișca cu violență; 3. a munci cu necaz. [Primitiv termen militar (cu sensul generalizat): a cânta tare din bucium, a face sgomot, a se agita]. verb tranzitiv sbuciumà

ZBUCIUMÁ, zbucium, vb. I 1. Refl. A se frământa sufletește; a se chinui. 2. Refl. și tranz. A (se) mișca cu neastâmpăr; a (se) agita cu violență. – Probabil din buciuma. verb tranzitiv zbuciuma

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului zbuciumare

zbuciumare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zbuciumare zbuciumarea
plural zbuciumări zbuciumările
genitiv-dativ singular zbuciumări zbuciumării
plural zbuciumări zbuciumărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z