zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă verb tranzitivzblendui
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Din bleandă. verb tranzitivzblendui
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui). verb tranzitivzblendui
zblenduire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zblenduire | zblenduirea |
plural | zblenduiri | zblenduirile | |
genitiv-dativ | singular | zblenduiri | zblenduirii |
plural | zblenduiri | zblenduirilor |