zbierătúră (pop.) s. f., g.-d. art. zbierătúrii; pl. zbierătúri substantiv feminin zbierătură
ZBIERĂTÚRĂ, zbierături, s. f. Zbieret, strigăt. – Din zbiera + suf. -(ă)tură. substantiv feminin zbierătură
ZBIERĂTÚRĂ, zbierături, s. f. (Pop.) Zbieret, strigăt. – Zbiera + suf. -ătură. substantiv feminin zbierătură
| zbierătură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zbierătură | zbierătura |
| plural | zbierături | zbierăturile | |
| genitiv-dativ | singular | zbierături | zbierăturii |
| plural | zbierături | zbierăturilor | |