www.ReduPedia.ro
Definitie zbicire - ce inseamna zbicire - Dex Online

zbicire definitie

zbicíre (uscare) (pop.) s. f., g.-d. art. zbicírii; pl. zbicíri substantiv feminin zbicire

ZBICÍRE, zbiciri, s. f. Faptul de a (se) zbici2; zvântare. substantiv feminin zbicire

ZBICÍRE, zbiciri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) zbici1.V. zbici1. substantiv feminin zbicire

ZBICÍ3, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci. verb tranzitiv zbici

ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. verb tranzitiv zbici

sbicì v. a usca la soare, a svânta: a sbici rufe. [Origină necunoscută]. verb tranzitiv sbicì

ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. verb tranzitiv zbici

ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. verb tranzitiv zbici

1) zbicésc, v. tr. (slav). Usuc puțin, zvîntez (rufele, drumu): vîntu zbicește drumu, rufele s´aŭ zbicit. V. ujujesc. verb tranzitiv zbicesc

2) zbicésc v. tr. (sîrb. sa-biti, a apesa [!]). Ban. Olt. Serbia. Zmuncesc. V. intr. Pușca zbicește cînd tragĭ. V. refl. Mă zmuncesc. verb tranzitiv zbicesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului zbicire

zbicire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zbicire zbicirea
plural zbiciri zbicirile
genitiv-dativ singular zbiciri zbicirii
plural zbiciri zbicirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z