sbicí (-césc, -ít), vb. refl. – A usca la soare sau la vînt. – Var. zbici. Sb. zbječi se „a se strînge” (Candrea). – Der. sbiceală, s. f. (acțiunea de a usca). Legătura cu sl. suchŭ „uscat” (Cihac, II, 327) este improbabilă. substantiv neutrusbici
zbicí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbicéște, imperf. 3 sg. zbiceá; conj. prez. 3 sa zbiceáscă substantiv neutruzbici
ZBICI1 s. n. v. bici. substantiv neutruzbici
zbicĭ, V. bicĭ. substantiv neutruzbicĭ
ZBICI3 s. n. (înv. și reg.) Bici. – Pref. s- + bici. substantiv neutruzbici
ZBICÍ3, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci. verb tranzitivzbici
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. verb tranzitivzbici
ZBICÍ1, zbicesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafață); a (se) zvânta. – Et. nec. verb tranzitivzbici
ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o strânsoare. – Et. nec. verb tranzitivzbici
1) zbicésc, v. tr. (slav). Usuc puțin, zvîntez (rufele, drumu): vîntu zbicește drumu, rufele s´aŭ zbicit. V. ujujesc. verb tranzitivzbicesc
2) zbicésc v. tr. (sîrb. sa-biti, a apesa [!]). Ban. Olt. Serbia. Zmuncesc. V. intr. Pușca zbicește cînd tragĭ. V. refl. Mă zmuncesc. verb tranzitivzbicesc
zbici substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | zbici | zbiciul |
plural | zbice | zbicele | |
genitiv-dativ | singular | zbici | zbiciului |
plural | zbice | zbicelor |
zbici substantiv neutru | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)zbici | zbicire | zbicit | zbicind | singular | plural | ||
zbicind | zbiciți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | zbicesc | (să)zbicesc | zbiceam | zbicii | zbicisem | |
a II-a (tu) | zbicești | (să)zbicești | zbiceai | zbiciși | zbiciseși | ||
a III-a (el, ea) | zbicește | (să)zbiceai | zbicea | zbici | zbicise | ||
plural | I (noi) | zbicim | (să)zbicim | zbiceam | zbicirăm | zbiciserăm | |
a II-a (voi) | zbiciți | (să)zbiciți | zbiceați | zbicirăți | zbiciserăți | ||
a III-a (ei, ele) | zbicesc | (să)zbicească | zbiceau | zbiciră | zbiciseră |