www.ReduPedia.ro
Definitie zbenguire - ce inseamna zbenguire - Dex Online

zbenguire definitie

zbenguíre s. f., g.-d. art. zbenguírii; pl. zbenguíri substantiv feminin zbenguire

ZBENGUÍRE, zbenguiri, s. f. Zbenguială. – V. zbengui. substantiv feminin zbenguire

ZBENGUÍRE, zbenguiri, s. f. Acțiunea de a se zbengui și rezultatul ei; zbenguială. – V. zbengui. substantiv feminin zbenguire

zbéguĭ (mă) și -ĭésc (vest) și zbeng- (est) v. refl. (vsl. sŭ-bĭegnonti, a alerga împreună, d. bĭegati, a fugi. V. bejenie, pribeag, zghihuĭ). Zburd, mă joc sărind orĭ alergînd: zbeguindu-se (ChN. I, 14). – În Ban. zbi- (R. C. 258). verb zbeguĭ

sbeguì v. a se juca, vorbind de copii. verb sbeguì

zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá verb zbengui

zbengui, zbenguiesc v. r. (er.) a participa la preludiul unui act sexual. verb zbengui

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând, a zburda. ♦ A se hârjoni. – Din zbeng. verb zbengui

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. verb zbengui

ZBENGUÍ, zbenguiesc, vb. refl. v. CA1 adv. ... A. II. 1. (Se compară o noțiune cu ea însăși) În felul..., cum e obiceiul, cum se știe. Tinerii, ca tinerii, se zbenguiesc. – [DEX '98] verb zbengui

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului zbenguire

zbenguire   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zbenguire zbenguirea
plural zbenguiri zbenguirile
genitiv-dativ singular zbenguiri zbenguirii
plural zbenguiri zbenguirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z