zbengui definitie

zbéguĭ (mă) și -ĭésc (vest) și zbeng- (est) v. refl. (vsl. sŭ-bĭegnonti, a alerga împreună, d. bĭegati, a fugi. V. bejenie, pribeag, zghihuĭ). Zburd, mă joc sărind orĭ alergînd: zbeguindu-se (ChN. I, 14). – În Ban. zbi- (R. C. 258). verbzbeguĭ

sbeguì v. a se juca, vorbind de copii. verbsbeguì

zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá verbzbengui

zbengui, zbenguiesc v. r. (er.) a participa la preludiul unui act sexual. verbzbengui

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând, a zburda. ♦ A se hârjoni. – Din zbeng. verbzbengui

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. verbzbengui

ZBENGUÍ, zbenguiesc, vb. refl. v. CA1 adv. ... A. II. 1. (Se compară o noțiune cu ea însăși) În felul..., cum e obiceiul, cum se știe. Tinerii, ca tinerii, se zbenguiesc. – [DEX '98] verbzbengui

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluizbengui

zbengui  verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)zbengui zbenguire zbenguit zbenguind singular plural
zbenguind zbenguiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zbengui (să)zbenguiesc zbenguiam zbenguii zbenguisem
a II-a (tu) zbenguiești (să)zbengui zbenguiai zbenguiși zbenguiseși
a III-a (el, ea) zbenguie (să)zbenguiai zbenguia zbengui zbenguise
plural I (noi) zbenguim (să)zbenguim zbenguiam zbenguirăm zbenguiserăm
a II-a (voi) zbenguiți (să)zbenguiți zbenguiați zbenguirăți zbenguiserăți
a III-a (ei, ele) zbenguiesc (să)zbenguiască zbenguiau zbengui zbenguiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z