zbengui definitie

zbéguĭ (mă) și -ĭésc (vest) și zbeng- (est) v. refl. (vsl. sŭ-bĭegnonti, a alerga împreună, d. bĭegati, a fugi. V. bejenie, pribeag, zghihuĭ). Zburd, mă joc sărind orĭ alergînd: zbeguindu-se (ChN. I, 14). – În Ban. zbi- (R. C. 258). verbzbeguĭ

sbeguì v. a se juca, vorbind de copii. verbsbeguì

zbenguí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zbéngui, 2 sg. te zbéngui, 3 se zbénguie, imperf. 3 sg. se zbenguiá verbzbengui

zbengui, zbenguiesc v. r. (er.) a participa la preludiul unui act sexual. verbzbengui

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând, a zburda. ♦ A se hârjoni. – Din zbeng. verbzbengui

ZBENGUÍ, zbéngui, vb. IV. Refl. A se juca sărind și alergând; a zburda. ♦ A se lua la harță; a se hârjoni. – Zbeng + suf. -ui. verbzbengui

ZBENGUÍ, zbenguiesc, vb. refl. v. CA¹ adv. ... A. II. 1. (Se compară o noțiune cu ea însăși) În felul..., cum e obiceiul, cum se știe. Tinerii, ca tinerii, se zbenguiesc. – [DEX '98] verbzbengui

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluizbengui

zbengui verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)zbengui	zbenguire	zbenguit	zbenguind	singular	plural
		(a)zbengui	zbenguire	zbenguit	zbenguind	zbenguind	zbenguiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	zbengui	(să)zbenguiesc	zbenguiam	zbenguii	zbenguisem
	a II-a (tu)	zbenguiești	(să)zbenguiești	zbenguiai	zbenguiși	zbenguiseși
	a III-a (el, ea)	zbenguiește	(să)zbenguiai	zbenguia	zbengui	zbenguise
plural	I (noi)	zbenguim	(să)zbenguim	zbenguiam	zbenguirăm	zbenguiserăm
	a II-a (voi)	zbenguiți	(să)zbenguiți	zbenguiați	zbenguirăți	zbenguiserăți
	a III-a (ei, ele)	zbenguie	(să)zbenguiască	zbenguiau	zbenguiră	zbenguiseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z