reduceri si promotii 2018
Definitie zbănțuit - ce inseamna zbănțuit - Dex Online

zbănțuit definitie

zbânțuít (pop.) s. n. adjectiv zbânțuit

ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui. adjectiv zbânțuit

ZBÂNȚUÍT1 s. n. Zbânțuire; zbenguială. – V. zbânțui. adjectiv zbânțuit

ZBÂNȚUÍT1 s. n. (Pop.) Zbânțuire; zbenguială. – V. zbânțui. adjectiv zbânțuit

ZBÂNȚUÍT2, -Ă, zbânțuiți, -te, adj. (Pop.) Care se zbânțuie; neastâmpărat. – V. zbânțui. adjectiv zbânțuit

zbănțuít, -ă adj. Care se zbănțuĭește, neastîmpărat: un copil zbănțuit. temporar zbănțuit

sbănțuit m. Mold. ștrengar: de sbănțuitul ăsta nimica nu scapă CR. temporar sbănțuit

zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zb'ânțui, 2 sg. te zb'ânțui, 3 se zb'ânțuie, imperf. 3 sg. se zb'ânțuiá; conj. prez. 3 să se zb'ânțuie verb zbânțui

ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] verb zbânțui

ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. verb zbânțui

ZBĂNȚUÍ vb. IV. v. zbânțui. verb zbănțui

sbănțuì v. Mold. 1. a lega cu sbanțuri; 2. fig. a face ștrengării: nu s’a săturat de sbănțuit AL. [Sensul figurat e obscur]. verb sbănțuì

ZBĂNȚUÍ vb. IV v. zbânțui. verb zbănțui

zbănțuĭésc v. tr. (d. zbanț). Leg cu zbanțurĭ. V. refl. (cp. cu balț și it. balzo, sbalzo, săritură, balzare, sbalzare, a sări). Sar, mă joc, mă agăț, zburd, mă zbenguĭesc: copiiĭ se zbănțuĭaŭ pin [!] pod. V. bîstîcîĭ. verb zbănțuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului zbănțuit

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z