reduceri si promotii 2018
Definitie zbănțui - ce inseamna zbănțui - Dex Online

zbănțui definitie

ZBĂNȚUÍ vb. IV. v. zbânțui. verb zbănțui

sbănțuì v. Mold. 1. a lega cu sbanțuri; 2. fig. a face ștrengării: nu s’a săturat de sbănțuit AL. [Sensul figurat e obscur]. verb sbănțuì

ZBĂNȚUÍ vb. IV v. zbânțui. verb zbănțui

zbânțuí (a se ~) (pop., fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. mă zb'ânțui, 2 sg. te zb'ânțui, 3 se zb'ânțuie, imperf. 3 sg. se zb'ânțuiá; conj. prez. 3 să se zb'ânțuie verb zbânțui

ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] verb zbânțui

ZBÂNȚUÍ, zbấnțui, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se zbengui, a zburda, a fi neastâmpărat. [Var.: zbănțuí vb. IV] – Et. nec. verb zbânțui

zbănțuĭésc v. tr. (d. zbanț). Leg cu zbanțurĭ. V. refl. (cp. cu balț și it. balzo, sbalzo, săritură, balzare, sbalzare, a sări). Sar, mă joc, mă agăț, zburd, mă zbenguĭesc: copiiĭ se zbănțuĭaŭ pin [!] pod. V. bîstîcîĭ. verb zbănțuĭesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului zbănțui

zbănțui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) zbănțui zbănțuire zbănțuit zbănțuind singular plural
zbănțuind zbănțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) zbănțui (să) zbănțui zbănțuiam zbănțuii zbănțuisem
a II-a (tu) zbănțui (să) zbănțui zbănțuiai zbănțuiși zbănțuiseși
a III-a (el, ea) zbănțuie (să) zbănțuiai zbănțuia zbănțui zbănțuise
plural I (noi) zbănțuim (să) zbănțuim zbănțuiam zbănțuirăm zbănțuiserăm
a II-a (voi) zbănțuiți (să) zbănțuiți zbănțuiați zbănțuirăți zbănțuiserăți
a III-a (ei, ele) zbănțuie (să) zbănțuie zbănțuiau zbănțui zbănțuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z