zbîrcitúră f., pl. ĭ (d. zbîrcit). Îndoitură pe o suprafață: zbîrciturile uneĭ fețe îmbătrînite. Fig. Iron. Om zbîrcit. substantiv feminin zbîrcitură
| zbîrcitură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zbîrcitură | zbîrcitura |
| plural | zbîrcituri | zbîrciturile | |
| genitiv-dativ | singular | zbîrcituri | zbîrciturii |
| plural | zbîrcituri | zbîrciturilor | |