reduceri si promotii 2018
Definitie zbârlit - ce inseamna zbârlit - Dex Online

zbârlit definitie

zbârlit, -ă, zbârliți, -te adj. (er.) excitat. adjectiv zbârlit

ZBÂRLÍT, -Ă, zbârliți, -te, adj. 1. (Despre păr, pene, blană etc.) În neorânduială, ridicat în sus; ciufulit; (despre ființe) cu părul sau cu penele în dezordine. 2. Fig. (Despre oameni) Înfuriat, supărat; zborșit. [Var.: zburlít, -ă adj.] – V. zbârli. adjectiv zbârlit

zbîrlít, -ă adj. (d. zbîrlesc). Cu păru saŭ penele rîdicate [!] orĭ în dezordine. V. bursuc și ghimpos. adjectiv zbîrlit

sbârlit a. cu părul în dezordine. adjectiv sbârlit

ZBÂRLÍT, -Ă, zbârliți, -te, adj. 1. (Despre păr, pene, blană etc.) Aflat în neorânduială, ridicat în sus; ciufulit, încâlcit; (despre ființe) cu părul sau cu penele în dezordine, ciufulite. 2. Fig. (Despre oameni) înfuriat, supărat; zborșit. [Var.: zburlít, -ă adj.] – V. zbârli. adjectiv zbârlit

zbârlí / zburlí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbârlésc / zburlésc, imperf. 3 sg. zbârleá / zburleá; conj. prez. 3 să zbârleáscă / să zburleáscă verb tranzitiv zbârli

ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păr, blană, pene etc.) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se ciufuli. ◊ Tranz. Vântul îi zbârlește părul. 2. Tranz. A răscoli; a agita (suprafața unei ape). 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși. 4. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. [Var.: zburlí vb. IV] verb tranzitiv zbârli

zbârli, zbârlesc v. r. a se enerva, a se înfuria verb tranzitiv zbârli

sbârlì v. 1. a (se) ridica părul în sus (de spaimă sau de mânie): leul sbârli coama, îi se sbârli părul; 2. fig. a se indigna, a se speria: ce te sbârlești așa ? [Și sburli, formă intensivă dintr’un primitiv burlì: locuțiunea imitativă țurloiu-burloiu răspunde, ca sens și formă, francezului hurluberlu]. verb tranzitiv sbârlì

ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păr, blană, pene etc.; la pers. 3) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se amesteca dezordonat, a se încâlci. ◊ Tranz. Vântul îi zbârlește părul. 2. Tranz. A răscoli; a agita (suprafața unei ape). 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși. 4. Refl. Fig. (Despre vreme; la pers. 3) A se strica, a se înrăutăți. [Var.: zburlí vb. IV] – Et. nec. verb tranzitiv zbârli

zbîrlésc și (nord și) zburlesc v. tr. (îld. *bir-, bur-, rus. *burlitĭ, a face tărăboĭ, burlivyĭ, furtunos, zbîrlit; cr. brljati, a răscoli, a scotoci. V. zborăsc și bură). Ridic păru saŭ penele de mînie (saŭ de frică): leu îșĭ zbîrlește coama. Rîdic [!] firicelele de pe fața unuĭ postav împingîndu-le în răspăr. V. refl. Îmĭ rîdic păru saŭ penele de furie (saŭ de frică): cîniĭ [!] și cocoșiĭ se zbîrlesc cînd se bat. Rîdic împingînd în răspăr firicelele de ăe fața postavuluĭ. Fig. Fam. Mă mîniĭ, mă înfuriĭ: nu te zbîrli degeaba ! – Și spîrlesc (Trans. Ban.). V. zborșesc, burzuluĭesc și urăsc. verb tranzitiv zbîrlesc

a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție. verb tranzitiv azbârlisparanghelu

a i se zbârli fofoloanca expr. (er., glum.d. femei) a se excita. verb tranzitiv aisezbârlifofoloanca

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului zbârlit

zbârlit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zbârlit zbârlitul zbârli zbârlita
plural zbârliți zbârliții zbârlite zbârlitele
genitiv-dativ singular zbârlit zbârlitului zbârlite zbârlitei
plural zbârliți zbârliților zbârlite zbârlitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z