zbârcire definitie

credit rapid online ifn

zbârcíre s. f., g.-d. art. zbârcírii; pl. zbârcíri substantiv femininzbârcire

ZBÂRCÍRE s. f. Faptul de a (se) zbârci; încrețire. substantiv femininzbârcire

credit rapid online ifn

ZBÂRCÍRE, zbârciri, s. f. Faptul de a (se) zbârci1; încrețire, ridare, cutare. – V. zbârci1. substantiv femininzbârcire

zbârcí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. zbârcéște, imperf. 3 sg. zbârceá; conj. prez. 3 să zbârceáscă verbzbârci

ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. A face zbârcituri; a se strânge în cute; a se încreți. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Comp. bg. bărča. verbzbârci

sbârcì v. a face sbârcituri. [Slav. *SŬBŬRČATI (bulg. NABŬRČAVAM), a se strânge]. verbsbârcì

ZBÂRCÍ1, zbârcesc, vb. IV. Refl. (Despre piele) A face zbârcituri; a se strânge în cute, a face riduri; a se încreți, a se rida. ◊ Expr. (Intranz.) A zbârci din nas = a strâmba din nas, v. strâmba. A zbârci sprâncenele = a se încrunta. ♦ (Rar) A se închirci, a se crispa. – Cf. bg. bărča. verbzbârci

a o zbârci expr. a da greș, a eșua într-o încercare; a rata ținta. verbaozbârci

zbîrcésc v. tr. (bg. bŭrčy, zbîrcesc [Bern. 1, 108], rudă cu zgîrcesc și zbîrcĭog). Zgîrcesc, încrețesc, strîng (o suprafață): arsura îĭ zbîrcise pelea [!]. V. refl. Fața i se zbîrcise de bătrîneță. V. intr. A zbîrci din nas, a da semne de neplăcere. A zbîrci la joc (Bz.), a spurca, a greși, a da o lovitură greșită. verbzbîrcesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluizbârcire

zbârcire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zbârcire zbârcirea
plural zbârciri zbârcirile
genitiv-dativ singular zbârciri zbârcirii
plural zbârciri zbârcirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z