zavragiu definitie

credit rapid online ifn

zavragíu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (-gi-ii) substantiv masculinzavragiu

ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Din zavergiu. substantiv masculinzavragiu

credit rapid online ifn

zavragiu, zavragii s. m. 1. țigan nomad 2. scandalagiu; huligan substantiv masculinzavragiu

zavergíŭ m. (d. zaveră). Vechĭ. Revoluționar din zaveră, eterist. Azĭ. Fig. (pop. zavragiŭ). Scandalagiŭ. substantiv masculinzavergiŭ

zavragíŭ m., -gĭoaĭcă f. (din zavergiŭ). Munt. Iron. Țigan vagabond cu căruța. substantiv masculinzavragiŭ

zavragiu m. 1. cată-ceartă; 2. țigan căldărar. [În loc de zarvagiu, derivațiune analogică din zarvă]. substantiv masculinzavragiu

ZAVRAGÍU, zavragii, s. m. 1. (Pop.) Țigan nomad (ursar sau căldărar). 2. Scandalagiu. – Cf. zavergiu. substantiv masculinzavragiu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluizavragiu

zavragiu  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zavragiu zavragiul
plural zavragii zavragiii
genitiv-dativ singular zavragiu zavragiului
plural zavragii zavragiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z