zavragioáică (pop.) (za-vra-) s. f., g.-d. art. zavragioáicei; pl. zavragioáice substantiv feminin zavragioaică
ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică. – Din zavragiu + suf. -oaică. substantiv feminin zavragioaică
zavragioaică, zavragioaice s. f. 1. țigancă din grupul țiganilor nomazi, ursari sau căldărari 2. femeie scandalagioaică, certăreață substantiv feminin zavragioaică
ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. (Pop.) Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari); soție de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. – Zavragiu + suf. -oaică. substantiv feminin zavragioaică
| zavragioaică | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zavragioaică | zavragioaica |
| plural | zavragioaice | zavragioaicele | |
| genitiv-dativ | singular | zavragioaice | zavragioaicei |
| plural | zavragioaice | zavragioaicelor | |