zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă verb tranzitiv zavistui
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Slav (v. sl. zavistvovati). verb tranzitiv zavistui
zavistuì v. a invidia. verb tranzitiv zavistuì
ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati. verb tranzitiv zavistui
zavistuĭésc v. tr. (d. zavistie). Rar. Invidiez. – La Delv. -tiésc. verb tranzitiv zavistuĭesc
| zavistuit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | zavistuit | zavistuitul | zavistuită | zavistuita |
| plural | zavistuiți | zavistuiții | zavistuite | zavistuitele | |
| genitiv-dativ | singular | zavistuit | zavistuitului | zavistuite | zavistuitei |
| plural | zavistuiți | zavistuiților | zavistuite | zavistuitelor | |