zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă verb zavergisi
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Din zavergiu. verb zavergisi
zavergisì v. a se revolta: nu vrea să zică că m’am zavergisit AL. [Derivațiune analogică din Zaveră]. verb zavergisì
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi. verb zavergisi
zavergisésc (mă) v. refl. (d. zavergiŭ). Vechĭ. Rar. Mă revolt, fac revoluțiune. V. buntuluĭesc. verb zavergisesc
| zavergisire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zavergisire | zavergisirea |
| plural | zavergisiri | zavergisirile | |
| genitiv-dativ | singular | zavergisiri | zavergisirii |
| plural | zavergisiri | zavergisirilor | |