zavergisí (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 pl. se zavergisésc, imperf. 3 sg. se zavergiseá conj. prez. 3 să se zavergiseáscă verb zavergisi
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti. – Din zavergiu. verb zavergisi
zavergisì v. a se revolta: nu vrea să zică că m’am zavergisit AL. [Derivațiune analogică din Zaveră]. verb zavergisì
ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (înv.) A se răzvrăti. – Zavergiu + suf. -isi. verb zavergisi
zavergisésc (mă) v. refl. (d. zavergiŭ). Vechĭ. Rar. Mă revolt, fac revoluțiune. V. buntuluĭesc. verb zavergisesc
| zavergisi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) zavergisi | zavergisire | zavergisit | zavergisind | singular | plural | ||
| zavergisind | zavergisiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | zavergisesc | (să) zavergisesc | zavergiseam | zavergisii | zavergisisem | |
| a II-a (tu) | zavergisești | (să) zavergisești | zavergiseai | zavergisiși | zavergisiseși | ||
| a III-a (el, ea) | zavergisește | (să) zavergiseai | zavergisea | zavergisi | zavergisise | ||
| plural | I (noi) | zavergisim | (să) zavergisim | zavergiseam | zavergisirăm | zavergisiserăm | |
| a II-a (voi) | zavergisiți | (să) zavergisiți | zavergiseați | zavergisirăți | zavergisiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | zavergisesc | (să) zavergisească | zavergiseau | zavergisiră | zavergisiseră | ||