zaríf (-fă), adj. – Delicat, desăvîrșit. Tc. (arab.) zarif (Șeineanu, II, 387). – Der. zariflîc, s. n. (gingășie), din tc. zariflik. adjectiv zarif
zaríf (înv.) adj. m., pl. zarífi; f. zarífă, pl. zarífe adjectiv zarif
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (Înv.) Frumos, strașnic. – Tc. zarif. adjectiv zarif
ZARÍF, -Ă, zarifi, -e, adj. (înv.) Frumos, strașnic. – Din tc. zarῑf. adjectiv zarif
zarif adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | zarif | zariful | zarifă | zarifa |
plural | zarifi | zarifii | zarife | zarifele | |
genitiv-dativ | singular | zarif | zarifului | zarife | zarifei |
plural | zarifi | zarifilor | zarife | zarifelor |