zaráf (-fi), s. m. – Cămătar. bancher. – Mr. săraf, megl. zăraf. Tc. (arab.) sarraf (Roesler 592; Șeineanu, II, 386; Ronzevalle 110), cf. ngr. ζαράφι, alb., bg., sb. saraf. – Der. zărăfie, s. f. (localul zarafului; cămătărie); zaraflîc, s. n. (schimb, speculație cu bani). substantiv masculin zaraf
zaráf (înv.) s. m., pl. zaráfi substantiv masculin zaraf
ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Tc. sarraf. substantiv masculin zaraf
zaráf m. (vechĭ și saraf, d. turc. saraf, ar. sarraf; ngr. saráfis, alb. bg. sîrb. saraf). Schimbător de banĭ în schimbu unuĭ mic folos. V. bancher, tîrgar. substantiv masculin zaraf
zaraf m. 1. bancher (azi mai mult ironic): zarafii armeni și ovrei năpădesc pe cel căzut GHICA; 2. cel ce schimbă bani (în piață). [Turc. SARAF]. substantiv masculin zaraf
ZARÁF, zarafi, s. m. (înv.) 1. Persoană care se ocupa cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf. substantiv masculin zaraf
| zaraf substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | zaraf | zaraful |
| plural | zarafi | zarafii | |
| genitiv-dativ | singular | zaraf | zarafului |
| plural | zarafi | zarafilor | |