www.ReduPedia.ro
Definitie zapciu - ce inseamna zapciu - Dex Online

zapciu definitie

zapcíu s. m., art. zapcíul; pl. zapcíi, art. zapcíii (-ci-ii) substantiv masculin zapciu

ZAPCÍU, zapcii, s. m. (Înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată; căpitan. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Tc. zabtçi. substantiv masculin zapciu

zapcíŭ m. (turc. zabtčy, cel ce ține în disciplină, rudă cu zabit, șef. V. zapt și zabet). Vechĭ. Executor, jandarm. Ofițer. Suprefect [!] de plasă. Azĭ. Iron. Administrator (suprefect [!] de plasă, pomojnic) chilpirgiŭ. substantiv masculin zapciŭ

zapciu m. od. 1. subprefectul unei plăși (în opozițiune cu vătaf): la ispravnic și zapciu geaba merg și geaba viu POP.; 2. agent executiv: șase zapcii pentru împliniri de bani FIL.; 3. în special, sergent de stradă: la toate răspântiile câte un zapciu al agiei opria carele... până după trecerea alaiului NEGR. [Turc. ZABTČY, administrator]. substantiv masculin zapciu

ZAPCIÍ, zapciesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A încasa cu forța dările sau datoriile de la cineva; a executa. – Din zapciu. substantiv masculin zapcii

ZAPCÍU, zapcii, s. m. (înv.) 1. Cârmuitor al unei plăși, subordonat ispravnicului (și însărcinat cu strângerea dărilor). 2. Grad în armată, echivalent cu cel de căpitan; persoană care avea acest grad. 3. Agent de poliție; sergent de stradă. – Din tc. zaptiye. substantiv masculin zapciu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului zapciu

zapciu   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zapciu zapciul
plural zapcii zapciii
genitiv-dativ singular zapciu zapciului
plural zapcii zapciilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z